Otita (inflamația membranei timpanice și a casei timpanului) este frecvent întâlnită în patologia ORL, atât la adulți cât și la copii. Întrucât există mai multe tipuri de otite, semnele și simptomele pot fii mult diferite între ele, ca și modalitățile de vindecare. Pentru aceste motive, Manualul European de ORL (Otorhinolaryngology, Head and Neck Surgery; European Manual of Medicine – 2014) recomandă ca tratamentul otitelor să fie făcut sub îndrumarea medicului ORL-ist, atât pentru populația adultă cât și pediatrică.
Orice scădere sau modificare de auz, sau a caracterului auzului, orice durere în zona urechii, înauntrul urechii sau în spatele urechii trebuie sa ridice întrebarea existenței unei otite dacă simptomele persistă peste 30 de minute. În cazul copiilor mici și sugarilor semnele nu sunt foarte clare având în vedere imposibilitatea comunicării libere cu pacientul. Agitația prelungită, insoțită de sindrom febril sau subfebrilități, cât și tendința copilului de a proteja sau a duce mâna la una dintre urechi poate trăda o otită.
Febra crescută susținut in ciuda tratamentului antitermic sau antiimflamator, scăderea bruscă de auz, durerea pulsatilă inăntrul urechii sau în spatele ei, apariția senzației vertiginoase (senzația de rotire a obiectelor din camera in jurul persoanei), durerile de cap, starile confuzionale la bătrâni și/sau scurgerile purulente din conductul auditiv extern asociate unei otite preexistente, anunță cel mai adesea o complicație a otitei. Aceste semne reclamă în mod obligatoriu prezentarea de urgență la medicul ORL-ist.
La fel de important ca diagnosticul și tratamentul este si follow-up-ul (consultațiile de control), deoarece otitele pot recidiva sau lăsa după sine o gamă largă de sechele, dintre care cităm: timpane rigidizate; perforații ale membranei timpance și scăderi permanente de auz.